Am petrecut câteva ore la piață răsfoind, făcând fotografii, ronțăind sucuri și diverse bunătăți, și a fost timpul pentru parcul Chatucak, lipit de piață. După o scurtă odihnă pe prima bancă disponibilă care a apărut, am intrat în derivă pentru a vedea cum era organizat și dacă era cu ceva mai prejos decât celălalt parc important, și anume Lumpini. Am fost uimiți de ordinea și curățenia din Chatucak, lucru la care nu ne așteptam, mai ales având în vedere multitudinea de lucruri de mâncare de vânzare în piața propriu-zisă. Palmieri frumoși și vegetație colorată alternau, cu bănci aranjate în jurul lor. Oricine dorea putea să se plimbe cu barca sau cu pedaloul în lacul liniștit, dacă dorea. Am făcut o plimbare lungă, o mulțime de videoclipuri și fotografii și era timpul să ne încheiem activitățile în zonă când s-a întâmplat ceea ce ar fi fost deznodământul întregii noastre aventuri în Thailanda și, de ce nu, al întregii cărți. Ce s-a întâmplat de i-am dat atât de multă importanță? Acum veți afla voi . Fiind în zona palmierilor din parc, ne-am întrebat de ce nu era nimeni întins sub ei, având în vedere că femei thailandeze în vârstă vindeau rogojini de paie. Așa că am decis să dăm tonul și să vedem cum vor reacționa oamenii din jurul nostru la această dorință a noastră. Am ajuns la prima bunică thailandeză și, după o scurtă sesiune de târguială, fără de care nu există târguială în Thailanda, am cumpărat o rogojină de aproximativ doi pe doi metri. Până aici totul bine... Dar, într-un moment minunat, aceeași bunică vânzătoare s-a uitat la mine cu o privire ciudată, iar în ochii ei galbeni și puternici am putut vedea o oarecare neliniște și o dorință puternică de a împărtăși ceva important. Curiozitatea mea a crescut pentru că ea chiar dorea să mi se adreseze cu o remarcă. Și... în acel moment, continuând să mă privească cu teamă și insistență, mi-a prezis că "Nu mai vii acasă!"... Cum ați fi reacționat atunci? Probabil ca majoritatea dintre voi, am reacționat la fel și am decis să o ignor. Soția mea mă privea mirată, căutând ceva de spus. Așa că am fost obligat să reacționez, cel puțin față de ea, și atunci am menționat: "Probabil că a vrut să spună că ar trebui să rămân să trăiesc în Thailanda și să mă căsătoresc cu o femeie thailandeză!?" Apoi am zâmbit și am mers mai departe fără să mai vorbim despre această bunică. Dar adevărul este că ceea ce urmează să citiți în cartea mea vă va face să tresăriți în mod repetat, să vă transpire mâinile și să retrăiți momentul ca și cum ați fi fost acolo cu noi. Așadar, să mergem mai departe și să vedem ce s-a întâmplat... După plimbarea noastră în parc și în acea piață imensă, ne-am întors în zona Monumentului Victoriei pentru a face fotografii și a arunca o privire prin zonă. Monumentul a fost ridicat pentru a comemora victoria Thailandei în Războiul Franco-Thai din 1941. Este un loc care aduce mândrie localnicilor și are propria sa energie și nu trebuie ratat dacă ești turist în Bangkok. Ne-am notat prezența și acolo și ne-am întors la hotel pentru o scurtă odihnă și o schimbare de haine. Urma să luăm cina la Bangkok Mall, după care plănuisem să vizităm barul nostru local de pe acoperișul Bayoke Sky, unde erau postate afișe pentru o petrecere anticipată. O oră mai târziu eram gata să ieșim din nou. După cum v-am mai spus, nu ne place să pierdem vremea, ci să folosim cu calitate timpul pe care îl avem la orice destinație, absorbind cultura locală, tradițiile și chiar unele obiceiuri. În mod ciudat, pe măsură ce ne apropiam de mall, ceva în noi s-a inversat și am simțit nevoia să mâncăm mâncare europeană. În acest scop, am făcut o plimbare până la Terminal 21, un alt mall mare, și am găsit un restaurant italian grozav în zonă și, împotriva tuturor probabilităților, am mâncat o pizza mare și fierbinte. Ce naiba... și noi suntem oameni. Ne-am îngreunat puțin pentru că ce ar fi o pizza dacă nu s-ar termina cu ceva dulce, mai ales italiană? Ne-am agravat și mai mult starea stomacului cu cremă mascarpone. Senzația de după o astfel de masă nu prea se compară cu cea de a merge într-un bar, dar noi eram deja pregătiți să vedem ce fel de petrecere va fi acolo, plus că era la doar 10 etaje mai sus de casa noastră din tamo. Grozav, am fi putut merge pe jos până acasă. Era ora 23:00 și beam cocktailuri la bar. Aerul condiționat era atât de puternic încât a trebuit să purtăm haine lungi, iar codul vestimentar al evenimentului sugera acest lucru. Sincer, nu a fost ceea ce ne așteptam, dar senzația de a bea ceva cu o asemenea priveliște ne-a predeterminat buna dispoziție. După 2 ore, eram deja în paturile noastre, dar ne-am făcut timp și la Bangkok noaptea, stând pe fotoliile din fața ferestrei de la etajul 74. O zi minunată, am fost foarte fericiți